ECOautor

quand-le-street-art-epouse-la-nature12

ECO-autor a apărut odată cu avalanşa de idei a tinerilor voluntari implicaţi în ediţia 2012 a proiectului ECO CIVICA.

afis-concurs-creatie-literara-2008-iunieEdiția 2015 a relansat concursul de creație literară.

Tema propusă: ORAȘ ȘI NATURĂ.

Vă împărtășim mai jos textul Danielei Popa, câștigătoarea acestei ediții!

UMBRELE VERZI

          Razele firave ale soarelui se strecurau cu timiditate printre colțurile înalte, întunecate, ale blocurilor. Blocurile nu erau acolo decât de vreo treizeci de ani și deja își pierdeau din frumusețe. Culorile vii în care fuseseră îmbrăcate cândva s-au decolorat de-a lungul 6a00d8341c524d53ef019b00234f18970b-800witimpului. Proprietarii au venit și au plecat, copiii – ce cândva se jucau voioși cu mingea în spatele blocurilor sau mergeau din ușă în ușă să colinde – au crescut, cei mai mulți au plecat, poate nici n-au mai revenit de ani de zile.

                 Razele încercau din răsputeri să ajungă aproape de rămășițele rondurilor verzi de odinioară, se străduiau să sărute pământul, astăzi dezgolit în cea mai mare parte… Câteva firicele de iarbă se luptau să răzbată, ocolind hârtiile sau ambalajele aruncate ici și colo de trecători nepăsători. Până și cei care ar fi avut îndatorirea să le ridice, au fost – se pare – copleșiți de numărul lor, le-au lăsat acolo, printre blocurile în care au crescut, să acopere ultimele urme ale unei copilării împresurate de verdele unei naturi vii, natura orașului!

             Era un început întârziat de toamnă ce cândva îi încânta pe toți cu varietatea de culori ce răspândeau un parfum proaspăt de frunze. Cine s-ar fi oprit atunci cu privirea la blocurile mari, ponosite, când, din parcurile din jur, râsetele copiilor umpleau cartierul sau când, seara, după ce cei mici se înapoiau cu greu acasă, alte vârste se plimbau pe alei, aducându-și aminte de o altă copilărie, în care natura era cu mult mai aproape…?une500

               Razele reveneau totuși an de an în parcul mereu plin de viață din centrul orașului cu blocuri, indiferent de anotimp. Parcul rămăsese acolo, chiar dacă în jur seridicaseră, rând pe rând, blocuri. Oază verde de prospețime, el închisese în sine întreaga inimă a orașului…

ECO CIVICA 2012 – Pledoarie pentru natură şi lectură

download

Rubrica de versificaţii culese din ‘polenul’ florilegiilor poetice româneşti un ‘zumzet’ personal, investiţie imaginară a voluntarilor FEAPT!

N.B. Ilustraţia fotografică le aparţine în egală măsură!

Salvează-te în cuvinte!

Schimbă-te în cuvinte!

Schimbă ochiul tău în cuvânt.

Nu ochiul trebuie deschis, ci vederea:

Miră-te de tot ce ţi se-ntâmplă,

Miră-te de tot ce vezi

Atâta timp cât ai să te miri

Eşti salvat!

(Nichita Stănescu & Alina B.)

***

La uşa mea nu se mai bate

Nu mai aştept pe nimeni

Şi pleacă păsările

Şi nu mi-au lăsat nimic în sertarele pădurii

Iar luna îmi pune sub uşă

O scrisoare parfumată

S-o citească geana ta de altădată!

(Petre Stoica & Alexandra A.)

***

Tot viitorul călătorea

Călătorea

De sus,

De sub norii cei nevăzuţi,

Aici, pe câmpul unde-n vechime zeii

N-au trecut decât călări.

Azi, îmi dau întâlnire

Cu tine, femeie,

Zveltă şi sălbatică de frumuseţe.

Tu pluteşti ca un vis de noapte

Deasupra sufletului meu mereu.

(Nichita Stănescu & Alexandra A.)

***

Am început de la o vreme

Să imit natura.

Între mine şi ea

Numai cuvântul,

Acest organ

fioros şi comun amândurora este.

 

E linişte, trece o pasăre

De parcă ar deschide ferestre,

Aripile ei sunt ferestre.

Ba nu,

Se deschid ferestre

Şi o pasăre.

(Nichita Stănescu & Alexandra A.)

***

Plouă argintiu

Şi toate se-nnegresc

Şi lemnul crucii

Şi chipul tău de fecioară.

 

Şi suntem iarăşi la ţară

Aprind lumina

Şi, o clipă,

Eşti zâna mea

Din icoană.

 

Stăm la masa

Aşternută

Cu amurg de coniac.

Printre picioarele noastre aleargă

Animale teribile.

 

Gata.

Trag cortina

Spectacolul meu

S-a sfârşit.

(Petre Stoica & Alexandra A.)

 

Natura

Pe cand abia se vede a soarelui lumina

Tacere este totul si nemiscare plina.

Doar dragostea aprinsa in vazduhul prea plin

In falduri de padure picura linistea … lin.

 

Cand cantec sau descantec pe lume s-a lasat

Cand apele dorm duse si morile au stat

Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina

Tacere este totul si nemiscare plina

(Ion Heliade Radulescu & Alexandru D.)